E atat de aproape cerul
media: 0.00 din 0 voturi
postat de dracu in 2010-02-22 22:16
| media: 0.00 din 0 voturi |
E atat de aproape cerul de pamant…nu-i nevoie sa strigi, nici macar sa intinzi mana….e de-ajuns sa taci si sa crezi. nu exista fericire, exista doar speranta ca ea va veni.
Debutul primului meu jurnal. Stii,aici pe pamant, oamenii considera ca nenotandu-si gandurile vor uita totul. Noi stim ca nu-i asa. Pentru un copil, cea mai mare fericire este sa asculte povesti iarna, la gura sobei,langa pisica adormita. Eu n-am simtit fericirea asta. Pentru mine povestile n-aveau nici un farmec, le cunosteam sfarsitul. Si, mai ales, cunosteam fiecare schimbare petrecuta in povestire de-a lungul nestiutei mele vieti. Simteam chiar cand o fraza lipsea,dar nu-mi dadeam seama daca in povestea mea, a mea, era ceva schimbat.
Din tot ce s-a intamplat inainte mi te aminteam doar pe tine si seara aceea de ramas bun…te astept…ma simt atat de stinghera aici... lipsita de prieteni si de dragoste. Ma intelegi? Simt ca m-am ratacit..asta nu-i lumea mea. …Ma simt straina, nu am prieteni,doar cunostinte…la fiecare plimbare, descopar noi cunostinte. Dar prieteni n-am gasit inca, de aceea ma simt singura. Cred ca la intoarcerea mea pe pamant am gresit secolul. Daca ai fi aici... nimic nu-i mai frumos decat o singuratate in doi.
Stiu ca e viata mea,si totusi parca n-ar fi… o privesc din afara… incep sa cred ca eu nu pot trai... doar vegetez. Ma simt umilita, umilita de toti cei care nu-si dau seama ca eu am nevoie de prieteni, si de dragoste. Daca-mi lipsesc, ajung ca acum… Nu fac altceva decat sa-mi privesc viata ca pe o umbra ciudata la orizont. Singurul obstacol intre mine si infinit . Nu ma grabesc sa o ajung pentru ca stiu ca oricum imi va fi imposibil sa ating o umbra dintr-un loc inexistent. Si daca viata ar fi langa mine, palpabila,n-as pastra-o… E o “bucata fara sare” …Sarea mea e dragostea… se pare insa ca universul duce lipsa de sare.
Pedeapsa pe care universal a dat-o iubirii noastre mi se pare prea aspra, nemeritata. Sa traiesc o viata fara tine? Sa te stiu asteptand acolo departe? Dar ti-am spus... doar in sufletul meu cerul si pamantul isi strang mainile. Distanta dintre sufletele noastre nu-i chiar atat de mare. Si, in viata viitoare, ne vom naste intr-o lume mai buna si vom fi din nou impreuna. Poate trasura noastra cu doi cai albi din trecut va fi o nava spatiala, dar dragostea este aceeasi in orice secol, in orice lume. Sunt naiva, stiu, mi-ai mai spus-o.
Incep sa cred ca fericirea le este data numai acelora ce au pierdut cu totul speranta in ea.
Ori eu sunt si voi ramane intotdeauna o optimista. Morala?
Bat campii! Nu stiu cum am ajuns aici... era vorba de sprijin, era vorba de dragoste. Era vorba de ceea ce caut si incetez ca cred ca voi mai gasi vreodata. Dragostea e o iluzie de care avem nevoie, un vis necesar, dar uneori castelul de nisip e prabusit de o singura rafala, o simpla despartire. Se poate reconstrui o sa-mi spui. Stiu, dar va fi aproape imposibil. Poate se va inalta din nou, dar va fi un castel infirm, cu geamurile opace, neprimitor si rece. Te rog, nu lasa dragostea noastra sa-si surpe zidurile. Durerea prabusirii e groaznica, mai ales cand nu exista o mana care sa te mangaie, un sarut care sa-ti incalzeasca fruntea.
A dori sa speri, iata punctual de sprijin al vietii mele in deriva. Ma simt ca o pasare fara aripi,ca un pictor lipsit de culori,ca un eu fara dragoste…
Suferinta nu ma va ingenunchia, dragul meu. Durerea nu cunoste punct culminant, poate fi suportata pana la autodistrugere… insa tocmai cunostinta acestui infinit face durerea sa doara si reuseste uneori sa invinga firava speranta uitata, singuratica si tremuranda in Cutia Pandorei…
Cum ar putea sa nu ma doara despartirea? Cum as putea spera in fericirea de a te atinge, cand intre noi e-o cale de mii de ani de intuneric?
Dragul meu, se spune ca dragostea poate invinge toate barierele. Chiar si pe cele dintre viata si moarte? Te rog…vino…ma simt atat de rece…si-n jur e-atata intuneric…dragule..crezi...chiar crezi c-am murit? Mi-ar fi permisa atata fericire?
Spune-mi, chiar exista fericirea?... stai , bate cineva…tu?!?
Oare viata despartirii a trecut, si-i va urma o alta impreuna?
p.s. ca de obicei, textul nu-mi apartine. daca si-l recunoaste cineva si il doreste scos de aici, rog sa fiu anuntat.






